NOAPTEA APROAPE A TRECUT...

Romani 13:11-13a… "Si aceasta cu atit mai mult, cu cit stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfirsit din somn; caci acum mintuirea este mai aproape de noi decit atunci cind am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne dezbracam dar de faptele intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii. Sa traim frumos, ca in timpul zilei..."


Cum viata are de atit de multe ori surprize neasteptate, adineauri ma aflam intr-un asemenea moment de confuzie si nedumerire… si am deschis Biblia in speranta unui verset care sa-mi aduca ceva mingiiere sau un pic de lumina… Si am citit… "stiti in ce imprejurari ne aflam"… chiar printre primele cuvinte citite. Pai, ce imprejurari? Uitati-va in jur sa vedeti "ce imprejurari" sint in jurul vostru… nu va apuca nedumerirea si pe voi? De cite ori ati incercat in ultima vreme sa faceti ceva bun… si a iesit tocmai invers? De cite ori vorbele voastre bune sau faptele pe care le-ati crezut onorabile au fost rastalmacite si interpretate prost? Nu vi se pare ca lumea a luat-o razna… si-ti pui pe drept intrebarea daca tu esti normal? Sau ce mai este normal? Nu trebuie sa va descriu eu imprejurarile mele, ca sint sigura ca fiecare dintre voi, cei care cititi, le aveti pe ale voastre.

Urmatorul lucru care pare foarte important este ca trebuie sa ne trezim. Ca daca lumea este in stare de pericol… e mai bine sa fim treji. Nimeni nu se intoarce linistit pe partea aialalta cind afla ca i-a luat casa foc, nu? De ce dar am sta noi cu ochii inchisi in asemenea momente critice?

Si m-am gindit ce-i mintuirea…? Mintuirea este atunci cind treci la citeva secunde si citiva centimetri de moarte… si scapi.

Am mai citit ca este noapte… si dupa intunecimea - lipsa intelepciunii si a oricarei decizii corecte si de valoare luate de la guvern in jos si pina la vecinul de peste drum… este intr-adevar bezna oriunde te uiti. Dar... se apropie ziua…

Imi amintesc de o noapte petrecuta la capatiiul fetei mele mai mari, care pierduse in timpul operatiei - dupa o hemoragie facuta din cauza ca doctorul a taiat din gresala o artera principala… aproape tot singele… 8 lb jumatate… Doctorul mi-a spus ca daca traieste pina dimineata… traieste… daca nu… ii pare rau… Mi-amintesc cum am privit fereastra … cum am pindit primele raze de soare… cum am asteptat… "mintuirea"… si ce sentiment am avut cind s-a ivit in sfirsit dimineata… N-am cuvinte sa descriu acea fericire…

Mai citesc... "Sa ne dezbracam de faptele rele"… si-mi imaginez ca astea sint niste zdrente murdare si urite. Ieri am vazut un om al strazii care isi lega cu scotch toate hainele de pe el… Fusese frig in ultimele nopti - imi imaginez ca se echipa asa ca sa pastreze caldura inauntru. Si doar banuiesc... cum miroase… nespalat si neingrijit in hainele alea mizerabile… "Si noi, sa ne imbracam cu… armele… luminii.", nu cu hainele, ci armele luminii. Ce arme poate avea lumina? Claritate… energie, caldura, vizibilitate… toate cele necesare si utile pentru lupta sau orice alte eventualitati. Daca este ziua, cu siguranta vom fi mai vigilenti si nimic nu ne va lua prin surprindere… Daca este ziua, vom fi alerti, si plini de energie, si in forma sa tinem piept oricarei situatii… si lumina zilei… aproape ca ne obliga la o viata frumoasa, la un comportament decent…

Oh… cit de aproape suntem de ziua aceea!...