DACA AI NEVOIE DE MINGAIERE ASTAZI...

     Eu am...si iata Psalmii care vi-i recomand astazi: 91 si 34...
Numai o idee ca sa va fac curiosi. Psalm 34 versetul 17 si 18...
"Cind striga cei fara prihana, Domnul aude, si-i scapa din toate necazurile lor. Domnul este aproape de cei cu inima infrinta, si mintuieste pe cei cu duhul zdrobit."
     Si daca ai toate aceste calificative...mai ales o inima zdrobita- la Dumnezeu este locul unde mergi sigur sa gasesti scapare. Cu cit situatia in care esti este mai complicata cu atit recomandarea sa te duci la El de urgenta este mai mare. V-o spun voua cum mi-o spun mie...Pentru nu stiu care motiv, Domnul nostru iubeste inimile zdrobite...asta este specialitatea Lui. Daca cazul tau este de urgenta...ce mai stai?

CINE SINT? SI CUI II APARTIN?

http://www.youtube.com/watch?v=QSIVjjY8Ou8&feature=related

Sint o victima, sint un adict, sint un minios, sint un singuratic,sau ...cine sint? Spune-mi ca Iti apartin si atunci imi voi amintii ca sint preaiubitul (a) Tau copil...
Cam asta este ideea cintecului ( nu exact cuvintele).

Cind ne invirtim in lumea noastra( unde locuim, unde lucram intre prieteni, familie, cunoscuti, colegi...ne pierdem identitatea. Imprumutam prea multe lucruri straine...uitam ca Ii apartinem Lui.
Simbata seara cei din Petrosani mi-au amintit de un concurs al tinerilor din bisericile baptiste din Valea Jiului. Concursul s-a tinut la Lupeni si am participat si noi- grupul nostru mic de fete din Petrila. Aveam doar doi baieti: Danut Trifu, baiatul fratelui Manase si Nicu Ilea. Amindoi insa foarte retrasi si rusinosi.
     Tema acestui concurs a fost..."Cum isi va tinea tinarul curata cararea". Si sub umbrela acestei idei trebuia sa desfasuram un program de 15 minute cred - si pe linga versuri si cintari trebuia sa dezvoltam un pic subiectul.
     Acuma...eu eram ca magarul in frunte si nu pot zice ca mi-a displacut faptul ca a trebuit sa vorbesc eu. Problema era ca vroiam sa vorbesc si bine si la subiect...Emotiile erau mari...si aveam eu motive pe linga celelalte motive...Pina la urma mi-am amintit de o poveste din cartea de franceza.
     Sa v-o povestesc si voua. Povestea spunea ca un rege l-a prins pe cel care avea grija de tezaurul lui ca il fura. S-a hotarit sa isi aleaga un alt om pentru aceasta slujba importanta. Toti inteleptii imparatiei insa au fost surprinsi cind , pentru alegerea acestui om regele a dat un concurs de dans. Au crezut ca regele lor chiar s-a ticnit de tot. Dar regele este rege - si n-ai ce sa faci. Si regele a poruncit sa se pregateasca pronto sala de dans care era la sfirsitul unui coridor lung, pe unde trebuiau sa treaca toti concurentii. Regele ii astepta cu muzicantii in aceea camera si ii privea dansind ...apoi avea sa isi aleaga omul in care sa isi puna toata increderea si in mina caruia sa puna cheia visteriei.
     Un amanunt deosebit despre acest coridor...era tapetat parca cu tot felul de lucruri scumpe...margaritare, matasuri...aurituri.
     Li s-a dat pe rind drumul concurentilor. Treceau fiecare singuri prin acest coridor al tentatiilor. Era imposibil sa rezisti tentatiei...si oamenii intindeau mina...ba un lucrusor de aici, ba inca o basmaluta fina de dincolo...si pe cind ajungeau in sala de dans aveau buzunarele pline. Cum sa mai dansezi in voie? De acum trebuiau sa grijasca de buzunare sa nu scape lucrurile furate. Unul singur...un tinar simplu si nu prea talentat in ale dansului se zbenguia turbat in ritmul muzicii...
-Asta este omul meu...a sarit ca ars regele...El este cel mai cinstit dintre toti concurentii...
...............
Nu-i greu de ghicit. Tinarul din poveste a vrut sa cistige increderea regelui mai mult decit sa-si umple buzunarele. Si noi trecem prin viata printr-un coridor al tentatiilor...si mi se face rau cind ma gindesc ce prostii mai am prin buzunare...Hai ca ma opresc aici ca am spus destul. Mi-am spus mie si daca i-am mai spus inca unei singure persoane...mi-am facut datoria pe ziua de azi. Avem de facut curatenie dragilor...daca sintem ai Lui trebuie sa ne miscam in ritmul acelei muzici divine...si cu rucsacul, poseta, buzunarele pline de prostii- e cam greu...

CIND NICI MOARTEA NU NE MAI SPERIE...

    Am avut un timp ...splendid simbata la Ranchul lui Claudiu. M-am intilnit cu prieteni vechi cu care am impartasit de multe ori momente atit vesele cit si triste. A fost un moment in timp unic, presarat cu atita veselie cit ai putut sa absorbi. Sintem toti imprastiati peste tot si cu greu ne adunam. A lipsit Lena si Cornel Cartacai sii copiii lor. Amindoi bolnavi...destul de grav. Cornel in spital la ER si Lena acasa asteptind o procedura dureroasa la rinichi pe marti...Ne-am rugat pentru ei si inca au nevoie sa fie pastrati in rugaciune. Si am simtit si lipsa altora care n-au putut veni...

    Printre doamnele in a carei companie m-am stricat de ris si de data asta...au fost Tica si Elena Cristea cu fetele ei Gratiela si Gaby si frumoasa ei nepoata...S-au mai atasat in timp Lavinia si mama ei Jenny Gherebean...si sora mea Claudia...si veselia a atins culmi pe care nu le mai banuiam ca exista.

    O tema "interesanta" a atins Tica...Bineinteles multe vorbe de duh s-au aruncat in marea asta de risete pina la sughit. Tica ne-a povestit de discutia care a avut-o cu doamna de la funerarii. Nu stiu exact ce a determinat-o sa mearga sa-si aleaga locul de veci. Cred ca s-a suparat ca s-a stricat vremea si n-a putut sa mearga in Hawaii...ca altfel n-am putut pricepe de ce nu s-a gindit sa-si cumpere casa de vacanta la Lake Tahoe in loc sa-si caute loc de veci in Bay Area.

    Dar...in sfirsit este povestea ei...pe care vreau s-o reproduc - desi nu cred ca am talentul necesar. Tica ii spunea acestei angajate cam unde ar vrea ea sa aiba petecul ei de pamint in cimitir...si cucoana respectiva o contrazicea. Tica ii spunea ca ea vrea sa fie mai la vale sa nu trebuiasca sa aiba cei care o  duc mult de mers pe jos...cucoana de la receptie zicea ca in vale e mai multa apa . Tica ii amintea doamnei ca sintem in California unde nu ploua asa de mult...Mai...am tras un ris de ne-am prapadit. Eu am comentat ca la o adica din cauza apei sa se imbrace la costum de baie...

     Tica tine la ris...si a hranit discutia cu alte argumente. Frumos a fost faptul ca am putut sa facem haz de un subiect atit de trist pentru restul lumii. Sotul lui Tica, fratele Blaj primii permisiunea de la aceasta ca poate sa plece primul...Imaginati-va o asemenea discutie intre oameni care nu cred in existenta unui alt loc pregatit de Domnul Isus pentru noi dupa moarte. Cind nici moartea nu ne mai poate speria asta este o treaba fantastica. Si n-am mai ris in halul asta de multa vreme. Este o traditie parca sa ridem pina la lesin de cite ori ne intilnim. Am stat unii dintre noi pina la ora 11 jumate si nu am mai fii plecat. Gazdele noastre, Andrea si Claudiu si parintii mei au fost ingaduitori si au continuat sa ne serveasca prajituri si alte cele...cui sa ii vina sa mai plece? A fost ...ca in tinerete...ca pe vremuri...ca la Petrila...si ca la Petrosani. Era viata mai grea pe atunci dar gaseam si atunci motive de ris, si faceam adesea si haz de necaz. Uite, stau acuma aici la computer si zimbesc scriind...am o inima asa usoara cind ma gindesc la clipele petrecute impreuna ...( si este trecut de 5 diminetaa si eu ar trebui sa deschid poarta si sa plec................si ma si duc acuma.............

     Fie ca viata noastra sa fie presarata cu astfel de reuniuni, pina vom avea o reuniune finala...dincolo in vesnicii. Si fie ca sa ne asteptam unii pe altii cu bucuria sosirii nu cu grija plecarilor...Si chiar mai bine ar fii sa vie Domnul si sa ne ia la El...sa petrecem o vesnicie in prezenta Lui binecuvintata. 

       

DRAGOSTEA ...CHIAR CA ACOPERA TOATE...

      M-am trezit devreme desi m-am culcat dupa 2 jumate azi noapte. Mi-am amintit imediat de pozele de aseara pe care le-am pus pe blog si am venit sa ma mai uit o data la ele. A trecut asa de repede. Si a fost o zi care pentru unii a insemnat mult, mult efort, oboseala, cheltuiala (thank you Claudiu & Andrea) si au fost multe, multe zile de pregatire... Si sarbatoarea deja a trecut cum trece un fulger...zzzzzz...si s-a dus...
     A fost o zi cu scop... dar a folosit la cite alte scopuri minunate ...Trebuia doar sa te uiti la fetele celor care nu s-au vazut de multa vreme, prieteni vechi, rude, care se luminau ca si lampile cind le pui in priza... Puffff...si lumina vesela se rostogoleste ocupind tot spatiul... Si veselia este contagioasa... galagioasa... ohhh... bucuria este leac pentru trup si suflet. Si ieri s-au aprins multe luminite care au facut o lumina generala in sala noastra de petrecere...
     Am stat si m-am gindit la ziua de ieri... pe care am si refuzat sa mi-o imaginez in minte in ultimele doua saptamini. Intr-un fel... obosita si complexata, cu mintea si inima incurcata, intr-un tirziu ...i-am dat Domnului ziua asta - cel putin bucatica aia din partea mea - sa faca El ce-a crede ca e mai bine si mai frumos. Si nici nu mi-am imaginat ca ar fi putut sa o faca mai frumoasa. Cind zicem noi ca dragostea acopera o sumedenie de lucruri... suna asa de fain... dar pare asa de greu de infaptuit. Pentru ca noi ne gindim la dragostea noastra si trebuie sa fim sinceri macar acolo inauntru... citeodata e asa de putina ca n-ai ce sa acoperi cu ea... Suprafata de acoperit este cit o plapuma si in realitate dragostea noastra este cit un petec de pus in cot. Cum sa acoperi asa o suprafata mare?
    Dar mi-a trecut mie prin minte azi dimineata uitindu-ma la poze ca nu despre dragostea mea este vorba... ci despre Dragostea Lui... a Domnului... Si ea este suficienta sa acopere intreg pamintul... A invaluit planeta noastra ca pe un bebelus intr-un scutec maaaaare de tot. Si indiferent ce-i in scutecul ala... este totul acoperit... Ba inca si spalat si primenit prin partile esentiale.
     Deci...curaj celor care ca si mine se streseaza uneori in relatii, despre relatii, despre situatii, despre oameni...despre ei insisi si cum vor actiona sau reactiona. In Christos exista putere... si numai in El. Dar trebuie sa te simti suficient de tantalau si neputincios, sa te simti (pe drept) infrint, si sa le lasi pe mina Lui. Trist este ca nu incepem aceasta aventura pe care o numim viata cu ideea asta. Nu! Incapatinati tinem friele fiecarei secunde - si o torturam la maxim cu ingrijorari incercind sa controlam totul...
     Ieri...o mare parte din cei adunati la aceasta sarbatoare au ...pierdut controlul. Sau l-au lasat din mina si l-au dat Domnului. Si mari lucrari poate face El cind este prezent... Doamne da sa nu ramin uituca... ca asta este unul din atributele mele cele mai pronuntate... uit de binecuvintari si uit de lectiile invatate. Si trebuie sa-mi iau clasa si subiectul de invatat de la inceput.
    Pe nota asta imi termin teza asta de dimineata. Ca ii spun teza datorita importantei subiectului. Dragostea LUI DUMNEZEU ne acopera pe toti, cu greseli, cu sminteli... cu tot ce sintem. El poate face in jurul nostru sarbatoare. Si intr-o zi...intr-o zi glorioasa o sa traim o sarbatoare vesnica... Imaginati-va acuma ce pregatiri se fac in cer pentru acea zi mareata... Si Domnul Isus Insusi este cel care pregateste acest eveniment... Nu va trec fiorii ?

Acest hall a  fost construit in 1890. Este o cladire istorica . ( Istoria americanilor este ...tinara )

LINKURI LA POZELE FAM. BOTAN IN SARBATOARE

Imi cer scuze- in special familiei Munteanu care a venit mai tirziu si am fost prea absorbita de "peisaj" sa-mi fac datoria de fotograf. Dar... daca cineva a facut si alte poze si doreste sa le posteze aici- le primesc cu toata placerea. Pentru ca sint atit de multe poze la aceasta sarbatoare si a trebuit sa le impart pe mai multe articole, am sa va pun toate linkurile aici si le puteti astfel cauta.
Am avut o seara minunata... si din mai multe motive. Au fost  momente calde... ne-am intilnit cu prieteni vechi pe care nu i-am vazut de mult, am impartasit amintiri, ne-am dat drumul la emotii, ne-am sfatuit, ne-am imbarbatat...si ne-am simtit foarte bine.
Printre lucrurile deosebite pe care le-am experimentat, le-am simtit... le-am savurat cu placere as vrea sa amintesc citeva.
As vrea sa o amintesc pe Sora Saracu Emilia care vorbeste putin de obicei... dar spune mult. Nu o data... si repet... nu o data cuvintele ei au avut puterea unei manivele care porneste un motor ruginit... Acel motor ruginit imi apartine, iar dinsa stie ce si cum si cind sa spuna cite un cuvint care patrunde adinc si unge pe acolo pe unde este rugina... ca motorul sa porneasca din nou. Si.. .probabil ca iara am avut ceva ruginit pe la partile ...esentiale si Domnul a trimis-o la mine... si Doamne cit de bine te simti dupa o astfel de ...ungere. Ii multumesc din suflet si ii doresc ca toate rugaciunile dinsei sa ii fie ascultate.
Un alt moment haios... printre multimea de astfel de momente - o surpriza deosebita, mi-a facut-o fratele Tenie Cristea. Mi-a spus ca prin ...cred 1984, cind au venit dinsii din Romania, eu care eram de acuma "veterana"- aveam patru ani deja in State, i-am dat un sfat.
Acuma... nu sint sigura daca fratele Tenie mi-a cerut sfatul... ca pe vremea cind eram tinara eram plina de sfaturi... si aveam impresia ca am solutii la orice problema. Dar de cind am mai imbatrinit... sint mai scumpa la sfaturi... si chiar daca stiu raspunsul la intrebarile unora... astept sa fiu intrebata prima data.
Ok... dar sa va povestesc... M-am oferit asadar sa-l sfatuiesc pe fratele Tenie, om mai in virsta decit mine si cu experienta in viata. I-am spus ca America este ca o arena de rodeo... si ca emigrantul nu prea are alta solutie decit atunci cind taurul vine catre el sa pretinda ca este toreador... ca alta sansa de supravietuire nu exista... ori... ori...
Spunea dinsul ca s-a gindit mult si ca pina la urma si-a zis ca am dreptate... Nu stiu precis daca am avut sau nu dreptate, dar cred ca dumnealui a luat taurul de coarne si l-a invirtit de citeva ori prin arena... nu de altceva, dar in jurul lui intreaga familie zimbea fericita... si asta in cartea mea pare a fi un succes nemaipomenit.
Mai am povesti, dar e aproape ora 2 jumate... noaptea. Am sa pun linkurile si ma duc sa trec un pic prin tara viselor...
Iata linkurile la toate pozele: ( SAU TE DUCI IN JOSUL PAGINII SI APESI PE DREAPTA JOS UNDE SCRIE OLDER POSTS OR ARTICLES)

http://www.peginduri.com/2012/09/botanii-in-sarbatoarepregatirile.html

http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=6827362416990920186

http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=7042798588307919429

http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=9056837749052994660

http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=171116977450300822

http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=4122647503988117248

http://www.blogger.com/blogger.g?blogID=2561322590697100113#editor/target=post;postID=4141491601650278832

PINA LA URMA...AM SI MINCAT...