MI-E DOR DE ANII DE LICEU...SI DE BRODERIA ROCOCO...

”Ne-ai facut sa trecem prin multe necazuri si nenorociri; dar ne vei da iarasi viata, ne vei scoate iarasi din adincimile pamintului. Inalta-mi marirea mea, intoarce-te si mingiie-ma din nou! Si Te voi lauda in sunet de alauta, Iti voi cinta credinciosia, Dumnezeule, Te voi lauda cu arfa, Sfintul lui Israel! Psalmul 71:20-22

Domnule...fiul dumitale mi-a zis sa-ti cer...

     Rugaciunea in zilele noastre a devenit tot atit de necesara cum este necesar aerul. Viata e complicata... si plina de drame. Multe am invatat anul asta despre rugaciune. La inceputul anului, mi-am promis ca voi spune rugaciunea Tatal Nostru cel putin o data pe zi, considerind eu ...ca-i mai matura decit toate rugaciunile pe care le-am rostit vreodata.
     Intimplarea face ca de la inceputul anului am ascultat o serie intreaga de predici despre rugaciunea domneasca - parca toata lumea a fost in gind cu mine - si din fiecare predica si explicatie am mai invatat ceva nou. Aseara am auzit o istorioara care sa explice altceva despre rugaciune. Domnul Isus a spus sa cerem Tatalui, dar sa cerem in Numele Lui.
     Multi oameni se roaga... si unii se roaga la sfinti, la icoane... mai stiu eu la ce...  Domnul Isus ne-a invatat cum sa ne rugam. El insusi isi petrecea mult timp in rugaciune... si asta iara mi se pare atit de interesant.. .Fiul Lui Dumnezeu are nevoie sa Se roage Tatalui... Oare de ce? Darmite noi... atuncea...? Daca El a trebuit sa Se roage ca sa razbeasca in viata asta... El... Fiu de Dumnezeu... cu cit mai mult noi?
    Dar sa revin la faptul ca Domnul Isus i-a invatat pe ucenici sa ceara de la Tatal in Numele Lui. Si ca sa intelegem mai bine cum vine asta, am sa va povestesc istorioara care am auzit-o... si o sa faca si pentru voi ...sper... tot atit de multa lumina si sens cit a facut pentru mine.
    Un tata ii celebreaza ziua fiului sau si-i invita la un parc de distractii pentru copii pe vreo 10 prieteni ai baiatului. A cumparat biletele si statea de-acuma la poarta si fiecare prieten al baiatului primea tichetul cu care putea intra inauntru ca sa se joace. Asa au trecut citiva dintre baieti prin fata lui si el i-a intins fiecaruia tichetul. La urma, apare un baietel pe care tatal nu-l recunoaste... Tatal se uita cumva incruntat si ii spune...
-Dar tu cine esti... ca nu-mi amintesc sa te fi vazut pina acuma. La care baietelul raspunde cam fisticit...
-Domnule... fiul dumitale mi-a zis sa-ti cer un tichet ca sa intru...
-Aaaa... daca fiul meu te-a trimis, atunci sigur...uite tichetul.
Nici un alt nume, oricit de important ar fi fost acel nume, nu i-ar fi putut da prichindelului tichetul de intrare- in afara de numele baiatului acestui domn. Asa si noi.. .prin intermediul Fiului avem intrare libera , avem posibilitatea sa discutam cu Tatal si sa aducem cererile noastre in fata Lui.
     Stiu ca cei care invoca pe nu stiu care sfint si se roaga la nu stiu care icoana o sa fie furiosi pe mine. Dar va trece. Noi sintem crestini cu totii si toti trebuie sa cautam Adevarul in Biblie. Sa lasam formele si traditiile si  preferintele noastre personale si sa cautam asa cum cautau primii crestini dupa Adevar- dar sa-L cautam acolo unde este - in Scriptura. Si daca vreti sa va suparati pe mine- n-aveti decit - dar dupa ce va trece, luati Biblia din curiozitate si vedeti daca ceea ce am spus aici este gresit. Si daca am gresit cu ceva sint gata sa corectez.

PRIETENIE...

http://www.youtube.com/watch?v=d79ArrL8VRg

CE IRONIC...

Programul de food stamps, controlat de Deaprtamentul Agriculturii, face eforturi uriase sa distribuie food stamps (bonuri cu care poti cumpara numai mincare) la mai bine de 46 milioane de oameni in SUA.

In timpul asta, Serviciile din parcuri, controlate de acelasi Departament al Agriculturii ameninta sa-i penalizeze pe cei care “hranesc animalele salbatice” …pentru ca vor face ca aceste animale sa se obisnuiasca cu mincarea de-a gata si o sa devina dependente si n-o sa mai stie cum sa se hraneasca singure…

No… mai pricepe ceva daca poti!!!

CINE ARE ...ADEVARUL?

O discutie despre un subiect important... care botez este cel adevarat. Ce spune Biblia despre acest lucru... Va invit sa participati la discutie ...

Iata linkul in care s-a pornit discutia...

http://www.peginduri.com/2012/03/de-vorba-cu-cherie.html

...........................

cherie said...

Draga Rodica, stiu ca nu ma contrazici doar ca sa ma contrazici. Spun doar ca exista in lume multi crestini si ca toti vor sa fie considerati singurii care detin adevarul. Adevarul se bazeaza pe felul cum interpreteaza fiecare biblia. Nu ma poti convinge ca o fraza din care tu intelegi ceva iar eu inteleg altceva, trebuie inteleasa cum zici tu. Crestinismul nu poate fi schimbat dupa cum inteleg biblia o minoritate de oameni ci doar asa cum o inteleg cei mai multi, adica majoritatea...
Nu poti convinge pe nimeni cu forta dar poti impune ceva cu forta, dar asa au facut nazistii si comunistii... Sau inchizitia...
Eu nu te contrazic, doar spun ca ar trebui sa accepti botezul meu asa cum si eu il accept pe al tau, de exemplu...
Dar sunt mai multe de discutat...

08 March, 2012 11:38

 Rodica Botan said...

Cherie acum trebuie sa te contrazic...Ai spus ca ..."Adevarul se bazeaza pe felul cum interpreteaza fiecare Biblia." Nu poate sa fie adevarat.
Uite un exemplu. Am un obiect de arta...o statuie de exemplu; si in jur sint mai multi studenti la arte. Fiecare se uita la statuie si i se cere sa spuna "adevarul" despre statuie- ce reprezinta ea. Cel care sta in spatele statuii va spune ca "adevarul" pentru el este un torso... o ceafa si ma rog ce mai vede el de unde este. Unul care se uita din profil va explica ca "adevarul lui are un ochi si un nas asctit si un cot si mai stiu eu ce. Cei care se uita din fata vor vedea altceva.
Biblia spune despre Domnul Isus ca "El este Adevarul" Noi il vedem diferit ...dar El este neschimbat...este complet... noi nu il putem defini in intregime...doar partial.
Religia adevarata este izvorita din Christos... indiferent daca sint doi sau o multime ...Nu mai tin minte cine spunea in literatura noastra..."multi, dar prosti". Nu ca ar fi adevarat, dar nu multimea stabileste realitatea, valorile...o pot face cum ai zis tu prin forta, dar numai pentru o vreme. Eu vorbeam despre un adevar vesnic...o credinta adevarata, un lucru singur- neschimbator.
Tu Iimi spui sa accept botezul tau, asa cum tu il accepti pe al meu... Draga mea... in numele meu nu s-a botezat nimeni inca. Nu este important ce cred eu ...sau ce crezi tu... este important ce crede El ...Nu eu am dat porunci si nu eu am stabilit rinduieli. Si eu caut, ca orice om, Adevarul, si in masura in care il inteleg si il pricep, vi-l prezint si voua. Puteti sa ma contraziceti pe mine, si eu pe voi ...numai ca Biblia nu putem sa o contrazicem. Deci daca stii precis ca esti in acord cu Biblia...nu trebuie sa-ti faci griji de parerile mele sau ale altora- ca parerile astea nu au nici o valoare. Asa cum descrierea statuii facuta de studentii din exemplul ce l-am dat nu era realitatea ci doar un punct de vedere, doar o farima din Adevarul si realitatea care era in mijlocul lor .
In numele acestei prietenii deosebite care am injghebat-o pe blog...te rog cauta in Biblie sa te convingi de Adevar...nu parerea mea si nici a ta...ci parerea Lui.

PENTRU MAMICILE DIN ROMANIA...DE 8 MARTIE!!!

MILA VOIESC SI NU JUDECATA...

Am de impartasit o ...poveste adevarata. De fapt nu este o poveste...ci am sa va povestesc ceva real ce s-a intimplat acum citeva zile. Am citiva verisori la Sacramento...mai tinerei...Unul dintre ei, Daniel Cartacai a istorisit ceva pe facebook si am sa va traduc ce a scris...

................................................

     Cit este de ciudat momentul in care ai inceput sa realizezi ca tu judeci oamnenii mai ceva decit Dumnezeu insusi. Astazi la prinz m-am intilnit cu o prietena veche. O fata pe care am cunoscut-o de foarte multa vreme...timp suficient ca sa fi ajuns sa amintesc in discutiile noastre cel putin odata numele Lui Dumnezeu; din nefericire insa zbenguiala si distractia au fost lucruri mult mai importante pe atunci. Cred ca ultima data am vazut-o prin 2006. Asa ca astazi am intrebat-o ..."ce mai e nou?". Mi-a raspuns..."Sint mintuita"..."L-am primit pe Isus in inima mea si El mi-a schimbat complect viata."

     Ce soc am avut...am ramas cu gura cascata... stiind cine a fost fata asta inainte...Si cum stateam in fata ei asa...mut...fara cuvinte...m-a coplesit deodata un simtamint puternic de vinovatie. Ma intrebam in mintea mea -"de ce nu i-am spus niciodata despre Christos"? Si tot in minte imi raspundeam..."pentruca nici tu nu traiai viata asa cum ar fi trebuit - dar tu stiai care este calea cea buna chiar daca tu nu erai pe ea in acel moment"...

Si iara ma intrebam..."de ce n-am invitat-o niciodata la biserica...macar sa-i fi dat si ei sansa, oportunitatea pe care o aveai tu". Iara mi-am raspuns..."pai...ca sa nu le dau sansa celor de la biserica sa zica ceva de felul cum era imbracata..."

     Acuma stau si ma gindesc..."dar daca Dumnezeu s-ar fi uitat la mine cu aceiasi ochi critici si nu mi-ar fi dat o oportunitate, o sansa?". Nu am facut eu pacatele pe care le-a facut ea, e drept - dar pacatul este pacat, si am pacatuit si eu destul si inca mai pacatuiesc... si Dumnezeu m-a iertat si m-a acceptat asa cum sint. Eu am eliminat aceasta persoana de la gindul salvarii dar Dumnezeu a vrut-o si a murit ca sa-i ofere mintuirea. Ba mi-a dat sansa sa-mi intersectez drumurile cu acest suflet cu ani in urma, doar, doar voi spune ceva si sa-i arat drumul catre o viata mai buna scapind-o din mizeria in care se zbatea in timpul acela.

    A fost oportunitatea mea ...o oportunitate pierduta doar pentruca in loc s-o indrum catre Christos m-am pus s-o judec...Si acuma...lectia mea este...Toti oamenii merita salvarea nu conteaza cit sint de rai- ca si pe tine te-a salvat Dumnezeu asa rau cum erai...

    Sa multumim Domnului mai bine si sa ne lasam de judecati...si am simtit nevoia sa impartasesc aceste ginduri cu voi toti...

.................................

Draga Dani...nici gind sa te judec pentru cele scrise. M-am regasit si eu in cuvintele tale si cred ca nu sint singura. Daca ne facem o analiza mai serioasa o sa gasim ca fiecare din noi am ratat ocazii numeroase...pe care Dumnezeu in dragostea Lui le-a pus in fata noastra dorind sa-i fim ascultatori si implinitori ...dorind sa-i facem lucrarea pe acest pamint. Ne-am obisnuit sa ne credem mai buni, mai importanti, mai valorosi decit alti oameni. Ne-am obisnuit sa ne interesam doar de confortul nostru, de viitorul nostru, de starea noastra de bine. Ne-am cumparat loc de veci pentru aici si ne gindim sa ne asiguram vesnicia si dincolo...Sintem absorbiti si preocupati doar cu noi si cei dragi ai nostrii...si am uitat ca cei din jur mor si se duc in iad si n-are cine sa le spuna ...sa-i avertizeze, sa-i faca sa inteleaga gravitatea situatiei. Iti multumesc ca mi-ai dat voie sa pun gindurile tale pe blog...si trag nadejde ca cei care vor citi si care simt ca si noi, vor lua masuri sa nu repete gresala asta in continuare. Vreau de asemenea sa-ti spun ca scrii foarte frumos si sa ma angajez sa-ti traduc si alte bucati daca mai ai...sint frinturi de viata pretioase...

......................................

     

MI SE PAREA...DAR NU MI SE MAI PARE...

http://www.youtube.com/watch?v=Py79fAE2heA

CESCUTA...

Cescuta de ceai-Pr. Arsenie Boca "O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.” În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!” am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură. Am strigat, am bătut şi am izbit uşa ... “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează", am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!” Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă: ”Oare ce are de gând să-mi mai facă?” O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine...” Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie. ....................................................................................................................................... Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.  "Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De alte gânduri şi rosturi sunt străin." Pr. Arsenie Boca