Dragostea este un act de iertare continua, o privire blinda care devine o obisnuinta.
…………….
"Love is an act of endless forgiveness, a tender look which becomes a habit."– Peter Ustinov
12 August 2009
09 August 2009
OPTIMISTUL...
Autor necunoscut
From More Sower`s Seeds by Brian Cavanaugh
Tradus Rodica Botan
Stiu o poveste cu doi gemeni –identici. Unul din ei era plin de optimism…”totul o sa fie bine…” zicea el. Celalalt era un pesimist trist fara speranta. Parintii lor, ingrijorati, i-au dus pe amindoi la un psichologist.
Doctorul le-a sugerat un plan ca sa echilibreze personalitatile celor doi copii.
-Cind o sa-si sarbatoreasca ziua de nastere data viitoare, le-a spus el, puneti-i in camere diferite sa-si deschida cadourile. Dati-i pesimistului cel mai bun cadou pe care-l puteti cumpara si dati-i optimistului o cutie cu balega.
Parintii au urmat sfatul psichologului si cu grija au urmarit rezultatele.
Cind s-au uitat sa vada ce face pesimistul, l-au auzit vociferind :
-Sint sigur ca calculatorul asta e facut prost si o sa se strice repede…si jocul asta nu-i bun de nimic. Stiu un copil care are o masinuta mai faina ca asta…
In virful degetelor au trecut coridorul si s-au uitat sa vada ce face micul lor optimist. Cu satisfactie l-au vazut cum arunca bucuros cutia de baliga in aer si in plina fericire spuse…
-Nu ma prostiti pe mine…Unde-i atita balega adunata, trebuie sa fie si un calut pentru mine…
From More Sower`s Seeds by Brian Cavanaugh
Tradus Rodica Botan
Stiu o poveste cu doi gemeni –identici. Unul din ei era plin de optimism…”totul o sa fie bine…” zicea el. Celalalt era un pesimist trist fara speranta. Parintii lor, ingrijorati, i-au dus pe amindoi la un psichologist.
Doctorul le-a sugerat un plan ca sa echilibreze personalitatile celor doi copii.
-Cind o sa-si sarbatoreasca ziua de nastere data viitoare, le-a spus el, puneti-i in camere diferite sa-si deschida cadourile. Dati-i pesimistului cel mai bun cadou pe care-l puteti cumpara si dati-i optimistului o cutie cu balega.
Parintii au urmat sfatul psichologului si cu grija au urmarit rezultatele.
Cind s-au uitat sa vada ce face pesimistul, l-au auzit vociferind :
-Sint sigur ca calculatorul asta e facut prost si o sa se strice repede…si jocul asta nu-i bun de nimic. Stiu un copil care are o masinuta mai faina ca asta…
In virful degetelor au trecut coridorul si s-au uitat sa vada ce face micul lor optimist. Cu satisfactie l-au vazut cum arunca bucuros cutia de baliga in aer si in plina fericire spuse…
-Nu ma prostiti pe mine…Unde-i atita balega adunata, trebuie sa fie si un calut pentru mine…
07 August 2009
UN CLICK CU...BUCLUC
"Cash for cluckers" este un program inventat de guvern, care, in schimbul unei masini vechi poti primii bani lichizi ca sa cumperi o masina noua, economica. Ceea ce guvernul face insa ...este...ca atunci cind deschizi computerul sa te inscrii in acest program, le dai prin asta libertatea sa iti controleze computerul , sa copieze si sa foloseasca informatia ce o ai acumulata acolo...vezi mai jos...
http://www.youtube.com/watch?v=RAOBlqUqUZ8
Pentru cei care inca pastreaza o impresie buna despre Obama...va invit sa va inscrieti...Guvernul abia asteapta sa va controleze computerul...
http://www.youtube.com/watch?v=RAOBlqUqUZ8
Pentru cei care inca pastreaza o impresie buna despre Obama...va invit sa va inscrieti...Guvernul abia asteapta sa va controleze computerul...
TI-E FRICA SA-TI VINZI PAPAGALUL?
Sa traiesti in asa fel incit sa nu-ti fie rusine sa iti vinzi papagalul la birfitorul satului.
…………...
Live in such a way that you would not be ashamed to sell your parrot to the town gossip."– Will Rogers
…………...
Live in such a way that you would not be ashamed to sell your parrot to the town gossip."– Will Rogers
05 August 2009
6 AUGUST UN AN DE BLOGARIT!!! SI VOI SARBATORI CU UN NOU CONCURS!!!
Pe 6 August anul trecut, am inceput sa scriu pe acest blog. Fiica mea cea mai mica mi-a facut acest “cadou”. Putine lucruri stiam despre ce inseamna blogarit…cum ar trebui sa fie…ce ar trebui sa scriu…cu cine sa port conversatii, sau cind sa le refuz... uneori le-am mai si incurcat…dar…
Mi-am tinut de urit cu acest blog? In mod sigur. V-am mai tinut si voua de urit? Sper!!! Pe blogul lui Razvan ma destainuiam nu de mult ca blogul pentru mine este ca o banca la poarta…asa cum erau prin sate pe vremuri, unde oamenii ieseau seara dupa treburi la taifas, sau de sarbatori, sau duminica…
In conjunctura asta moderna in care traim, sansele de a sta de vorba cu alti oameni care iti impartasesc aceleasi ginduri sau concepte de viata sau indeletniciri …sint rare, mai ales daca soarta te-a mutat intr-o alta tara, pe o alta planeta…undeva pe o insula; sau daca pur si simplu te aflii dintr-o data izolat…ei, si atunci internetul te poate ajuta sa nu fi total rupt de lume, de informatii cel putin, chiar daca emotional poti fi la fel de izolat ca inainte.
Ma uit inapoi si vad cum am fost atit de entuziasmata la inceput…am scris o vreme zilnic…incercind sa traduc bucatile care mi se pareau interesante, care ma atingeau la inima sau sa-mi pun poeziile la vedere sau sa scriu eu cite un articol…sau ce-mi mai trece prin cap!!! Ma uitam mereu cu entuziasm sa vad numarul cititorilor…ba am mai adaugat si The Ze List si am privit cu infrigurare cum blogul meu a urcat uneori scara nevazuta si neinteleasa de mine a acestei Liste…De fiecare data simtindu-ma si satisfacuta dar si vinovata. Satisfacuta pentruca am reusit un scor bun si vinovata pentruca ma interesa acel scor si intentia mea a fost sa spun ceva…sa ating o inima…sa imprumut un sfat pe care l-am primit si eu, sau sa-mi impart sperantele cu cineva care avea nevoie de ele si nu sa-mi uflu gusa...
In toata realitatea, as vrea sa cresc in omul dinauntru nu in cel dinafara si oridecite ori ma masor dupa vreo lista omeneasca, fie ea si Ze List…simt cum scad inauntru. Mindria are efectul asta asupra mea. Cu vreo doua luni in urma mi s-au mutat insa nepotii in casa - eu locuiesc in apartamentul din spatele casei. Si treptat de atunci blogul meu a inceput sa sufere ; la inceput am simtit ca ma cuprinde un sentiment de nemultumire…ca si cind nu mi-am facut lectia…ca si cum las ca imaginea ce am creat-o sa se stearga. Mai mare rusinea cind pun la socoteala imaginea pe care ar trebui s-o creez in mintea si inima nepotilor mei…si pentru care e nevoie de timp si multa inima. Sper ca m-am corectat de atitudinea respectiva.
Asa ca blogul meu sufera…si pentru asta imi cer scuze. Dar…am inceput sa traiesc in afara virtualului un pic. Ieri de pilda m-am dus cu nepotii mei si Laura la San Francisco sa vedem cite ceva din comorile gasite in mormintul lui Tutankhamun, baiatul rege…tinarul faraon al Egiptului al carui mormint a fost gasit intact in 1922 si ale carui artifecte au fost aduse din Muzeul din Cairo la Muzeul Young din San Francisco. Poate intr-un alt articol am sa povestesc ce am vazut acolo sau ce noutati am aflat despre tinarul faraon. O sa avem si ceva poze…
Am coborit apoi la Pier 39 si ne-am plimbat un pic…si ne-am vinturat prin multele magazine de pe faleza…si ca sa evitam “mami sau maita vreau si asta si cealalta” am dat fiecarui copil 20 de dolari si i-am lasat pe ei sa aleaga ce cumparaturi o sa faca si …spre surprinderea noastra…au venit cu banii inapoi. O lectie fantastica pentru noi…lasindu-i sa fie responsabili de cheltuiala si limitati in suma de cheltuit…au ajuns sa fie mai responsabili decit ne-am imaginat…
Si iata ca cititorii nu m-au abandonat total…si chiar daca nu-mi mai petrec ore in sir pe internet…ma bucur ca traiesc in realitate mai mult decit in virtual. Acum am o surpriza…Vom avea din nou un concurs. Premiul…doar unul…de 50 de dolari. Tema concursului…”Fiul risipitor”.
Puteti sa va spuneti propria poveste, puteti sa povestiti povestea cuiva cunoscut…puteti sa discutati parabola din Biblie …orice forma literala proprie cu acest subiect… La inceput vom aduna materialul apoi cind avem destul, vom vota…
Mi-am tinut de urit cu acest blog? In mod sigur. V-am mai tinut si voua de urit? Sper!!! Pe blogul lui Razvan ma destainuiam nu de mult ca blogul pentru mine este ca o banca la poarta…asa cum erau prin sate pe vremuri, unde oamenii ieseau seara dupa treburi la taifas, sau de sarbatori, sau duminica…
In conjunctura asta moderna in care traim, sansele de a sta de vorba cu alti oameni care iti impartasesc aceleasi ginduri sau concepte de viata sau indeletniciri …sint rare, mai ales daca soarta te-a mutat intr-o alta tara, pe o alta planeta…undeva pe o insula; sau daca pur si simplu te aflii dintr-o data izolat…ei, si atunci internetul te poate ajuta sa nu fi total rupt de lume, de informatii cel putin, chiar daca emotional poti fi la fel de izolat ca inainte.
Ma uit inapoi si vad cum am fost atit de entuziasmata la inceput…am scris o vreme zilnic…incercind sa traduc bucatile care mi se pareau interesante, care ma atingeau la inima sau sa-mi pun poeziile la vedere sau sa scriu eu cite un articol…sau ce-mi mai trece prin cap!!! Ma uitam mereu cu entuziasm sa vad numarul cititorilor…ba am mai adaugat si The Ze List si am privit cu infrigurare cum blogul meu a urcat uneori scara nevazuta si neinteleasa de mine a acestei Liste…De fiecare data simtindu-ma si satisfacuta dar si vinovata. Satisfacuta pentruca am reusit un scor bun si vinovata pentruca ma interesa acel scor si intentia mea a fost sa spun ceva…sa ating o inima…sa imprumut un sfat pe care l-am primit si eu, sau sa-mi impart sperantele cu cineva care avea nevoie de ele si nu sa-mi uflu gusa...
In toata realitatea, as vrea sa cresc in omul dinauntru nu in cel dinafara si oridecite ori ma masor dupa vreo lista omeneasca, fie ea si Ze List…simt cum scad inauntru. Mindria are efectul asta asupra mea. Cu vreo doua luni in urma mi s-au mutat insa nepotii in casa - eu locuiesc in apartamentul din spatele casei. Si treptat de atunci blogul meu a inceput sa sufere ; la inceput am simtit ca ma cuprinde un sentiment de nemultumire…ca si cind nu mi-am facut lectia…ca si cum las ca imaginea ce am creat-o sa se stearga. Mai mare rusinea cind pun la socoteala imaginea pe care ar trebui s-o creez in mintea si inima nepotilor mei…si pentru care e nevoie de timp si multa inima. Sper ca m-am corectat de atitudinea respectiva.
Asa ca blogul meu sufera…si pentru asta imi cer scuze. Dar…am inceput sa traiesc in afara virtualului un pic. Ieri de pilda m-am dus cu nepotii mei si Laura la San Francisco sa vedem cite ceva din comorile gasite in mormintul lui Tutankhamun, baiatul rege…tinarul faraon al Egiptului al carui mormint a fost gasit intact in 1922 si ale carui artifecte au fost aduse din Muzeul din Cairo la Muzeul Young din San Francisco. Poate intr-un alt articol am sa povestesc ce am vazut acolo sau ce noutati am aflat despre tinarul faraon. O sa avem si ceva poze…
Am coborit apoi la Pier 39 si ne-am plimbat un pic…si ne-am vinturat prin multele magazine de pe faleza…si ca sa evitam “mami sau maita vreau si asta si cealalta” am dat fiecarui copil 20 de dolari si i-am lasat pe ei sa aleaga ce cumparaturi o sa faca si …spre surprinderea noastra…au venit cu banii inapoi. O lectie fantastica pentru noi…lasindu-i sa fie responsabili de cheltuiala si limitati in suma de cheltuit…au ajuns sa fie mai responsabili decit ne-am imaginat…
Si iata ca cititorii nu m-au abandonat total…si chiar daca nu-mi mai petrec ore in sir pe internet…ma bucur ca traiesc in realitate mai mult decit in virtual. Acum am o surpriza…Vom avea din nou un concurs. Premiul…doar unul…de 50 de dolari. Tema concursului…”Fiul risipitor”.
Puteti sa va spuneti propria poveste, puteti sa povestiti povestea cuiva cunoscut…puteti sa discutati parabola din Biblie …orice forma literala proprie cu acest subiect… La inceput vom aduna materialul apoi cind avem destul, vom vota…
04 August 2009
ADEVAR SAU MINCIUNA?
Aseara am trecut pe linga o biserica. Cu litere uriase erau scrise urmatoarele: "Dumnezeu binecuvinteaza pe toata lumea - fara exceptie!!!" . Stiu ca Dumnezeu iubeste pe toata lumea...ca ar vrea ca toti sa fim ai lui...
M-am pomenit ca ma intreb singura cit este de adevarata fraza…sau daca…sau cind?!
Aveti vreo parere?
M-am pomenit ca ma intreb singura cit este de adevarata fraza…sau daca…sau cind?!
Aveti vreo parere?
03 August 2009
Evolution...
Nu-Nu oamenii ne-au inventat!!! Am evoluat singure din plastic, sirme si ceva lucruri micro.... 
02 August 2009
SPORT DE ...PERFORMANTA!!!
-Ce bine-mi pare ca ai venit…zice baietelul bunicii lui din partea mamei…
-Da?...Dar de ce? Intreaba aceasta mirata…
-Pentruca tata a zis ca daca vii tu la noi, el o sa faca ceva nemaipomenit de interesant.
-Chiar? Si ce-a zis taicat-tau ca o sa faca?
-A zis ca daca tu vii la noi, el o fie asa de fericit ca o sa se urce pe pereti!!!
-Da?...Dar de ce? Intreaba aceasta mirata…
-Pentruca tata a zis ca daca vii tu la noi, el o sa faca ceva nemaipomenit de interesant.
-Chiar? Si ce-a zis taicat-tau ca o sa faca?
-A zis ca daca tu vii la noi, el o fie asa de fericit ca o sa se urce pe pereti!!!
Subscribe to:
Posts (Atom)